Lucrarea analizează instituțiile juridice fundamentale ale Părții generale a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), având la bază nu numai o cercetare științifică a acestora, dar și vasta experiență a primului autor ca practician al dreptului penal.
Lucrările sunt scrise de Mihail Udroiu, judecător și formator în cadrul Institutului Național al Magistraturii la disciplinele drept penal și drept procesual penal și unul dintre membrii Comisiei de elaborare a proiectului Noului Cod de procedură penală.
Udroiu Drept Penal 11.pdf
Mihail UDROIU este doctor în drept și formator în cadrul Institutului Național al Magistraturii la disciplinele drept penal și drept procesual penal. Membru al Comisiei de elaborare a proiectului Noului Cod penal și al proiectului Noului Cod de procedură penală și al Comisiei de elaborare a proiectului Legii pentru punerea în aplicare a Codului penal și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții penale. Autor a peste 60 de studii și articole publicate în reviste de specialitate. Premiat de Uniunea Juriștilor și de Academia Română pentru 4 lucrări.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu completările ulterioare.
2. domnul judecător Daniel Grădinaru, președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și președintele Completului de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aflat în imposibilitate obiectivă de a participa la ședința de judecată, a fost înlocuit cu domnul judecător Andrei Claudiu Rus, judecător delegat cu atribuțiile funcției de președinte al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. doamna judecător Alexandra Iuliana Rus, membru titular al Completului de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 1.266/1/2022, aflată în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost înlocuită cu doamna judecător Adriana Ispas, desemnată ca membru supleant potrivit procesului-verbal din data de 10 iunie 2022.
Ca urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei Facultatea de Drept, Centrul de Cercetări în Științe Penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept din Craiova și Facultatea de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza au transmis puncte de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Andrei Claudiu Rus, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, dosarul fiind reținut în pronunțare.
Pe fondul sesizării, contestatorul inculpat a apreciat că termenul în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii este cel de 6 luni, motivând că atribuțiile judecătorului de cameră preliminară sunt legate de îndeplinirea unor acte procedurale în continuarea urmăririi penale, fiind o fază distinctă de cea a judecății. Referitor la natura termenului de 6 luni sau un an, contestatorul inculpat a apreciat că acesta este unul de decădere, asemănător termenului prevăzut pentru măsurile preventive, astfel că, în opinia acestuia, în ipoteza în care organul judiciar nu a efectuat verificarea din oficiu a măsurilor asigurătorii, ar trebui să se constate că acestea din urmă au încetat de drept.
Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Neamț, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Iași, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Sibiu, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Gheorghieni, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Moldova Nouă, Judecătoria Oravița, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Beiuș, Judecătoria Suceava, Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Darabani, Judecătoria Podu Turcului, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Huși, Judecătoria Corabia, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Turda, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Sighetu Marmației, Judecătoria Zalău și Judecătoria Pătârlagele opinează că, în ceea ce privește natura termenului maxim în cursul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, acesta este un termen substanțial, iar nerespectarea lui duce la încetarea de drept a măsurii.
În condițiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere specialiștilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării.
În ceea ce privește problema expusă la punctul 1, în raport cu dispozițiile art. 2502 din Codul de procedură penală s-a apreciat că termenul în cursul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii este de recomandare, și nu unul de decădere, întrucât, în ceea ce privește instituția măsurilor asigurătorii, textul de lege nu prevede o dispoziție expresă care să prevadă sancțiunea încetării de drept a măsurii asiguratorii.
S-a concluzionat că față de caracterul incidental al procedurii de verificare a măsurilor asigurătorii, în raport cu soluția ce urmează a fi pronunțată pe latura penală și latura civilă a cauzei s-a constatat că întrebările formulate de instanța de trimitere privind termenul maxim în care judecătorul de cameră preliminară verifică măsurile asigurătorii, precum și natura juridică a acestui termen nu îndeplinesc criteriul de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei.
(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. (41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie. (5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. (6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile. (7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. (8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege.
Legiuitorul român a prevăzut în Codul de procedură penală în vigoare un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
S-a apreciat însă că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative referitoare la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute la art. 475 și art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu privire la constatarea existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective.
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale, cu caracter real, în raport cu natura și scopul lor, iar procedura cu privire la dispunerea acestora în cursul procesului penal, în condițiile art. 249 din Codul de procedură penală, nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații penale, nu se referă la existența sau conținutul unor drepturi sau obligații civile, ci garantează executarea unor creanțe și a unor sancțiuni de drept penal, în condițiile stabilite prin hotărârea prin care instanța dezleagă raportul juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale protejate prin norma de incriminare. 2ff7e9595c
Comments